pămîntul meu se învîrte

din cauza asta, cu nemiluita,
am pierdut stoluri întregi de păsări,
nori şi avioane
pînă cînd dumnezeu a tăiat lumina
de-a trebuit să ne iubim alb şi negru

toamna aceasta
între şi jumate şi fără un sfert
ni se face groază
de frig
de alb
şi de negru
el, grijuliu
mă lipeşte de sobă
şi aţîţă focul cu ochii
pînă ce hornul scoate dragoste în fumuri groase
pe care le tai cu un cuţit pentru pîine

cînd ne revenim din tuşit ori visat
ne vedem în oglindă
sîntem încă albaştri de dor
un basorelief în marmoră
eu cu sînii pictaţi de un pictor celebru
el cu braţele lui Venus ascunse la spate