năluca

imaginea utilizatorului dudu

na, luca!

aveam pulsul o mie
și una de nopți
privirile speriate de îndrăzneala de a fi
tânăr nu însemna fericire întotdeauna
buzunarele erau goale ca sticlele sau femeile
plângeau mai mereu în urma
mea a rămas un con de brad ori
de umbră

Comentarii

!

un mod inteligent de a lega versurile, și, în același timp, de a dezlega înțelesurile.
mi-a plăcut acest poem, prin eleganța și lejeritatea lui.

Adriana,

multumesc mult pentru incurajare!

Da

O inteligenta poetica remarcabila. Probabil ca Adriana a uitat penita. O dau eu.

naucit.

Multumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.