fugeam de timp prin trupuri
astăzi
orice zgomot prins în palme
ți-l dedic
lipsit de oase
frunzele vor cădea calme
peste păsări calcaroase
iar noaptea
luna mă va strânge albastru
în același punct bătrân
pe brațe o să aduc dezastru
trezirii într-un vis păgân
la tine în sânge miroase
mereu
a frunze
amfore
și minereu
știi
aceasta este o zi dali
cu vapoare îndesate-n sticle
ancore + Veronica Micle
dirijând de pe un Titanic ratat
cioburile ridicate-n praf
amintiri de fotograf
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Mi-au plăcut foarte primele trei strofe și îmi permit să consider că poezia de peniță s-a înfăptuit cu ele. Densitate plăcută de metafore, imagini vii, suestie bine dozată. Ce a urmat, îmi pare o altă poezie, cu salt în alt timp. Două cuvinte din titlu, "adânc" și "peste", îmi sugerează direcții diferite. Dar îmi pot imagina rezultanta și nu e rău deși cam clișeistic. /O\
Alexander -
oriana, nimic nu este perfect. nu am intentionat ruptura, mai mult eu nu o vad. oricum, este o poezie cu rima ceea ce nu am mai scris de foarte mult timp. si voiam sa fie ceva inedit. multumesc de penita, este incurajator pentru mine.