Inițial mă deranjase antepunerea predicatului față de subiectul din titlu, dar apoi mi-am zis că poate vrei să accentuezi latura afirmativă a verbului a avea (DA, ARE orașul copii versus NU, nu are...).
Văd că folosești des ingabamentul și uneori nu chiar cu valențele scontate. Spre exemplu, versul „întoarse spre mine casele încăciulate nişte copii” are deja trei structuri lexicale, două dintre ele având cealaltă parte în versul anterior sau în versul următor. Când se supralicitează acest procedeu, înțelegerea devine dificilă și își pierde valoarea stilistică.
La prima strofă am zâmbit (tocmai mă uitasem la știri :) ).
Finalul îl văd astfel:
„are oraşul copii nu mă mai satură aerul lor
curat
mă simt unul
cu iarna în spate”
(versul eliminat mi se pare pueril).

Mi-a plăcut imaginea din versul:
„oraşul cu ochi de peşte alunecă pe sub tălpi”