vorbesc o limbă moartă
moartă, îngropată cu încă 6 milioane
un abator de nume
o listă infinită de universuri curmate
în meteorica pierdere a rațiunii
într-un vid imposibil de golit
un vacum, un zero, o demență și un apus
cioplite toate într-o fugă de Bach
în catedrala din Ulm, în apele Rinului
pe culmea și în ritmul unui marș

plâng într-o limbă veche
o cânta omul cărții,
o încercau pruncii care au construit babilonul,
fetele care au născut alte fete
femeile care au murit
ca să ne naștem noi
goi, despuiați, huliți
urmașii lor la urma urmelor
uneori bunici, alteori fumuri subțiri peste crematorii..