e o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.