sunt zile în care câinii pur şi simplu
nu încetează să alerge
când nimeni nu se mai aşeaptă
când nimeni nu-i mai urmăreşte
se opresc brusc
şi se întind pe caldarâm
atunci se deschid uşile
încep să iasă copiii
atenţi şi răbdători ca nişte animale de pradă
se aşează faţă în faţă. scobesc cu unghiile
carnea moale
îşi pasează ochii fosforescenţi
prin găurile tăioase
se înghesuie printre organele aburinde
trag pielea câinilor peste trupurile reci
şi adorm
sunt zile în care pur şi simplu
nu încetează
Poezie:
Comentarii
am venit la poezia asta pntru ca
moi -
am venit la poezia asta pntru ca imi place titlul. atat de tare incat am si eu o poezie intitulata asa.
ai unele imagini tare stranii, halucinante. chiar pe gustul meu. m-a amuzat ca pe langa titlul la comun, poezia asta parca a fost un deja-vu.
si totusi, oricat mi-ar fi placut atmosfera poemului, nu pot sa nu remarc faptul ca ii lipseste ceva. poate ca motivatia din spatele intamplarilor stranii. poate ca un final care sa aiba mai multa forta.
in contextul corectitudinii
Virgil -
in contextul corectitudinii politice (oare o fi existind expresia asta in romaneste?) este aproape crud sa pui in felul acesta ciinii si copii in acelasi text. iar asta te face sa cauti un "mesaj" in text. pentru ca aproape te face sa nu vrei sa crezi ca ceea ce vezi este fara rost. ultimele doua versuri eu le-as fi repetat identic cu primele doua (sau aproape identic) - adica as fi pastrat „cîinii”
Iti multumesc de trecere Oana.
aleksandar -
Iti multumesc de trecere Oana. Am citit intre timp si "Matrioska" ta, dar iti marturisesc ca dincolo de titlu, n-am reusit sa gasesc prea multe puncte comune :)
Virgil, nu stiu daca exista "corectitudine politica", dar sunt curios cum s-ar transfigura literatura daca ar trebui trecuta prin filtrul asta:)
La prima mana, poemul a avut finalul pe care mi l-ai sugerat tu. Mi s-a parut insa mai fericita varianta actuala pentru ca face o trimitere dubla care incheaga mai bine poemul, accentueaza caracterul ciclic si stabileste clar limitele "actiunii".