s-au retras apele și ai rămas gânditoare
lângă geamul stropit indiferent ritmic
aveai în privirile lungi copacii smulși
trunchiuri solemne
purtai un pulover parfumat ușor
șosete albe de bumbac
cu părul strâns într-o clamă
păreai a mea
mâinile tale se prelungeau în simple
coji de portocală
lemnul proaspăt lăcuit din pensiune
scârțâia familiar
mergeai prin cameră plină de moment
aranjai bagajul nostru tineresc
nu erau prea multe de băgat
cu gândul la un duș
te urmăream din pat
fără teamă te-ai lipit lângă geam
mușcând cu dinții de fildeș perfect
dintr-o portocală zemoasă și dulce

aveai ochii trecuți de mine când
au zâmbit primii localnici