Iubita mea locuiește într-o rulotă. Prima dată a locuit într-o cochilie de melc undeva la țară.
A crescut iar cînd cresc melcii ocupă tot pămîntul.
Rulota e într-o intersecție foarte circulată. Dis-de-dimineață iubita mea trage obloanele se roagă în gînd pentru mine. Apoi face covrigi cu susan pentru puștii de clasa întîi și pentru păsări.
Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi.
Nu s-a mai auzit nimic de el. Fericirea nu doare ca să se audă. Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit.
Eu am o căsuță pe rîu și sunt foarte bun prieten cu vînătorii. Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste. Atunci mi se face dor iubita mea e foarte sărată și vorbește într-o limbă care nu mai există pe pămînt. Eu cred că ea a inventat limba asta ca să nu știe nimeni ce simte.
Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul.
*
Seara iubita mea încuie ușa de două ori. Se roagă în gînd pentru mine. Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură.
Cînd o văd bărbații îi ating tălpile. Să aibă noroc. Unul chiar a cîștigat o oră de liniște.
Nu s-a mai auzit nimic de el. Liniștea nu doare.
Eu am o căsuță pe rîu și sunt prieten cu toate viețuitoarele. Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat. Mă întreabă de una de alta dacă am avut noroc dacă m-am descurcat cu plita electrică.
Eu o ajut cu bani și mărgele de sticlă colorate în verde. Adoarme devreme dis-de-dimineață face covrigi pentru puștii de clasa întîi și pentru păsări.
Comentarii
Aranca -
Superb acest pasaj care poate fi de sine-stătător, nu numai filosofic: "Seara iubita mea încuie ușa de două ori. Se roagă în gînd pentru mine. Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură. Cînd o văd bărbații îi ating tălpile. Să aibă noroc. Unul chiar a cîștigat o oră de liniște. Nu s-a mai auzit nimic de el. Liniștea nu doare." Forma fericirii rezultă din ignorarea nefericirii celorlalți: "Fericirea nu doare ca să se audă." Interesant. Nici prostia nu doare.
Dedal -
exprimare aforistică, ponderată metaforic - melanjul e reușit, incită chiar și narativ fragmentele/strofe se leagă prin fire de sens - tehnică de ghem de zăpadă, de trepte combustibile aș remarca: "Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi. Nu s-a mai auzit nimic de el." - ludic adânc "Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste." - inedit metaforic (minus ligamentul grăbit "fumegă ca") "Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul."- surâs filosofic - definiție/sentință aș modifica: "Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit." - ba eu cred că nefericirea și fericirea - ca stări extreme ale durerii și bucuriei, se strigă - există și situații în care nu (mai degrabă suferința se pe-trece în tăcere), dar asta nu justifică acel "nimeni" - variantă: "Unii se feresc să strige în gura mare că sunt fericiți." "Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură." și "Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat." - imaginea cu intratul pe gură e oarecum "de graniță" și, așa cum sugera, oarecum justificat, și Emil-hialin la "Allienterul" meu, cred că s-ar merita evitată, pentru clarul non-biblic al întregului