aşteptam şi nu se întâmpla nimic
aveam sentimentul că-mi ataşaseră
ochii unui orb
scriau pe o tablă
din mine cu un cărbune
simţeam doar cuvintele
cum se mişcau însufleţite

lumina îşi pusese halat alb
când despica o pânză de păianjen
de pe tavan cu bisturiul
îmi apăsa în piept
în locul inimii
un tampon de vată
se deşira prin vene
apoi auzeam cum îmi coseau gândurile
sub un capac de sicriu

vocea unui bun prieten a scos tăcerea
din miezul nucii

îmi striga
să mă uit înapoi