o poveste cu zile și nopți

imaginea utilizatorului Virgil
Virgil -
...

ziua trece înaintea nopții
ținînd-o de mînă
ca pe un orb cu grijă
o duce la marginea orașului
îi dă brînci în rîpa cu melci
atunci noaptea se schimonosește și plînge
strigă din groapă imploră
să nu fie lăsată singură
amenință scurmă
orbecăind prin pămîntul galben
ca și cum ar vrea să își facă un cuib
sau poate să iasă prin partea cealaltă
a lumii
se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr
zilele trec pe lîngă marginea rîpei
și rîd
aruncă din cînd în cînd cîte o noapte
răsucindu-i mîinile la spate
rîpa devine toată un stup
plină de găvane scobite
în care dorm nopțile
doar vîntul
mai trece absent pe acolo
șuieră împletind crengile uscate
ale mărului pădureț
într-o cunună de somn
mîngîie pletele pline de greieri ale nopților
le dăruie cununa
și pleacă apoi speriat
de acolo



privesc
ziua cum trece înaintea nopții
ținînd-o de mînă
ca pe un orb cu grijă
o duce la marginea orașului
îi dă brînci în rîpa cu melci
atunci noaptea se schimonosește și plînge
o aud cum strigă din groapă
implorîndu-mă
să nu o las singură
amenință scurmă
orbecăind prin pămîntul galben
ca și cum ar vrea să își facă un cuib
sau poate să iasă pe partea cealaltă
a lumii
se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr
zilele trec pe lîngă marginea rîpei
și rîd
aruncă din cînd în cînd cîte o noapte
răsucindu-i mîinile la spate
rîpa devine toată un stup
plină de găvane scobite
în care dorm nopțile
doar vîntul mai trece absent pe acolo
șuieră împletind crengile uscate
ale mărului pădureț
într-o cunună de somn
apoi mîngîie pletele pline de greieri ale nopților
le dăruie cununa
și pleacă și el speriat de acolo

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

text firesc

a.a.a. -

Vă găsesc mai cuminte ca nicicând în acest, hai să-i spun, pastel. Textul e natural, parcă nici un vers nu e căutat. Remarc "se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr". La observaţii aş trece unele verbe "prea puternice" ( o aud cum strigă din groapă, IMPLORÂNDU-MĂ/ le DĂRUIE cununa).

"Doar vântul mai trece absent pe acolo" - am avut intenţia să spun că adverbul (absent) e unul neinspirat şi contradictoriu verbului, însă, la o a doua citire, îmi pare chiar reuşit.

imagini

bobadil -

Imagini curate plăcute și expresive nu prea ți-a ieșit impersonarea aceasta a eu-lui (tău propriu și personal ca să zic așa) în poem, până la urmă acesta va rămâne un poem meditativ, un poem de stare, deci impersonal, cel puțin în lectura mea.
Oricum, o lectură cât se poate de agreabilă.
Andu