lumina-ntunericului adumbrit peste mine
lunecările tale liane cuvinte simboluri
coapsele mele sfioși leoparzi înspre tine
iubiri neîncepute pîndeau
întrebările tale
gura mea ochii tăi de rubin solzi de aur
și foc nevăzut fără sunet
dansurile noastre aievea șoptite
gîndurile mele citite de tine
gîndurile tale tînjite de mine
nebărbat nefemeie neiubire iubire îngînare
și murmur, oprire
sincopate emoții și iar revenire
în mine
spre mine
din mine
spre tine
dăruire
iubire
și frică
și trupul meu gol adulmec
și cred că e totul
un vid ce se umple
cu mine cu tine
cu sete durere
cu umbre-adumbriri dinspre tine spre mine
leoparzi gura mea de rubin
și liane simboluri
coapsele mele-ncepute
pierdute
sincopate emoții
și dansul e chingă a morții
în mine...
13 Februarie 2004
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
Succesiunea rapidă din mijloc, în expresii scurte, e o precipitare a simțirii. Un glissando al iubirii "din mine spre tine" bine susținut de text. Finalul e o încrengătură de mici capcane... un foc nevăzut anunțat în subtitlu care arde, continuu parcă, ... unde puncte de suspensie (nu) încheie poemul.
Aranca -
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
Virgil -
Da, e un text care poate nu e chiar asa de usor de inteles dar nu a fost intentionat ca o poezie a iubirii, sau mai bine zis, nu a unei iubiri la care ne gindim de obicei. M-am gindit ca de vreme ce am inceput Hermeneia acum aproape un an de zile, poate ar fi cazul sa pot fi gasit si aici, nu numai in alta parte. merci de trecere si citire