me, myself & shadow

mă văd printre voi n-aș zice că nu mă confund doar că scârțâi atunci când mă folosesc neunsă bolborosesc la nervi mă bâlbâi când gândesc să-ți povestesc despre cât sunt de fericită n-ai să înțelegi de ce nu mai pot ca înainte de ce nu mă zbat nu tresar nu forțez cum toate își reiau firescul vorbesc iubitul meu despre mine nu umbra nu poza nu scrisul ci eu goală de tot ca și când s-ar mai naște o dată mama mea tatăl meu și eu
peste astea și tu ai o parte în care rămâi neatins și mă acoperi de teamă să nu trec fără rost să nu mă sting înainte îți spun fericită că pleci eu rămân
faptele nu mai lasă dâre de fum vorbele nu crestează în mine nicio-ndoială nu mai apasă nimic nu e decât o călătorie iubitul meu așa cum drumul spre bucurești se termină la kilometrul zero sau cum întodeauna ajungi la mine nu e mai mult decât o călătorie înspre duminica în care ne-am răspuns cel mai ușor de fapt nu interesează pe nimeni unde ne ascundem de fapt nu te-ar interesa nici pe tine de câte ori nu ți-am spus adevărul nu-ți mai povestesc despre țara-n care ninge despre tristețea în care mă scufundam la fiecare lună plină când mă vedeam tot mai departe tot mai nimeni
aici undeva e un pickup care merge spirală pe același disc vechi îl aud e o voce cu care vorbeam când eram copil uneori îmi spunea povești alteori îmi ascundea coșmaruri din care încă mă mai trezesc
și tu încă te ascunzi în cele o mie de fețe în cele o mie de vieți prin care tot trec repetând un sfârșit pentru că divizăm dragul meu divizăm până nu ne rămâne nimic din oameni facem din ei celule moarte și poate merge tot mai departe poate să treacă dincolo de noi pe o altă variantă a vieților noastre și cu toate astea rămân rămân până mi se vor lipi tălpile până mi se vor lipi mâinile în îmbrățișări rămân până mă voi naște iar eu mama mea tatăl meu