scrisul gungsuh cade pe hârtie
cum cade lovită de vară
setea pe buze

nu pot îndupleca hoitarul cuvântului
să zboare
închis în suspinul peniţei
din ciocu-i curbat
lasă ici colo pe podeaua denaturată de paşi
câte-o virgulă pusă greşit
pândindu-mă
ca şi când ar vrea să mă tragă pe sfoară

deschid ochii mari
în luciul nopţii mă văd un păcală în satul lui
mă gândesc la timp ca la un uliu flămând
parc-a mai fost aici
parcă m-a mai lovit în cap cu o părere de rău
mă gândesc la prezent ca la un tren
cu noi cauciucuri mâncate de şoareci
mă spăl pe ochi cu apă de plutonium
m-agăţ disperat de fontul italic
recit scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung ca pe-o
rugăciune învăţată în pântecul mamei
pun la culcare în scutece sparte un text masoretic

dacă n-aş şti că e primăvară
aş crede că Dumnezeu m-a lepădat
ca pe-o greutate în plus