închid ochii şi număr
cine a început cu o filă albă a terminat
tot în alb

ce iese din clopot nu mai are niciun cuvânt
lumea a uitat să se adune şi eu
am numărat un zero întreg
nu sunt Hilbert
acolo sunt mulţi care seamănă cu el

pe cineva aş împuşca
dar Dumnezeu m-a făcut şi eu nu sunt
războinic

stau şi număr
pe cei veniţi din pahare nu-i aştept
ei când intră în odaie toţi dorm
se fac că dorm sau sunt morţi pe undeva
mă îndrept pentru o linişte
cineva să-mi facă ceai şi loc

acum număr lumânarea
până mai bate
până se vor deschide
acele minţi în coji de ou

iubesc lumea pentru că nu în lume se descoperă
ce se întâmplă

pe acei doi nu i-am găsit încă
deşi am numărat destul
până la o sută
prin tranșee prin baruri
şi prin pungi

eu nu-mi cos aripi
plec în rochie largă dacă nu am găsit
nu e nimic
mă uit dar nu mai scriu pe foi
nu ating viaţa
tot ce nu se vede înăuntru
în cuvinte nu se spune
jocul din joc nu iese

am ochii frumoşi
şi asta e de ajuns să fie închişi