pe tine te vreau / acum / din pielea mea croieste / -ți o pereche de cizme

va fi o spărtura în lună degetul îmi voi trece să te stârnesc
să lași gâtul leneș piciorul să atârne deasupra polului sud
pe spate să-mi aștern masa cu picioarele încrucișate să-mi ling degetele muiate sub coastele tale fierbinți să-ți sorb vinul alb
cu fața apoi să mă-ntind peste liră să flutur

stai. din ochi îmi zboară toți liliecii sub pulpe mișună termitele roșii. nu va fi mult și va răsări
stânca aproape cât o aruncătură de inimă. va trebui să mă tragi întinși vom număra dinții restul vom arunca lui lazăr, să are pământul

stai. deschide-ți coasta tu vezi mijesc mutrișoarele îngerilor se gudură stelele le rup una ție una ție se umflă trupul tău plutim cu măslinul între buzele noastre cu ranga intrăm în adâncuri
în lături, pigmeilor, vino afară socrate la masă

mai stai. iată câte săbii înghit ce flăcări îmi ies pe nări, ce freamăt de zale pe umeri oștirea însetată va cunoaște puterea pumnului meu. voi izbi. va crăpa. să intre nuntașii în cercul de care de foc
voi pândi ca o fiară muntele și voi urla dacă se va clinti cât timp îți sprijini genunchiul
dacă trâmbițașii vor amuți glasul meu se va ridica un cântec straniu dulce dulce îți va mângâia gâtlejul. să nu mă calci pe unghii vei stârni un vuiet puternic și voi muri

gura ta va rosti adevărul. va rotunji pietrele. încă puțin și intru