Virgil -
...
ascult suzanne mă gîndesc la tine
și la moarte
un rîu pe care nu îl cunosc
decît din auzite
în dimineața aceea tata nu m-a întrebat
de ce vreau să mă însor
era mort și avea o scuză albă ca un înger (nemurdărit)
îl uram
era ușor pentru el
întotdeauna am invidiat acest bărbat frumos bărbierit arogant
în lodenul lui alb cu cordon lat
nu e cinstit cum joci i-am spus
voi fi mai bătrîn (decît tine)
într-o zi nici un mormînt nu te va mai ascunde
nu îți vei mai putea justifica absența
și palmele grele
și anii de pe care am jupuit crăciunul
precum coaja de pe o rană
sau de pe o portocală
pînă la sînge
de ce toți absolut toți
așteptau să fiu
altfel
decît tine
Poezie:
Comentarii
alma -
Parca titlul nu imi suna a titlu de poezie, ci a titlu de proza. E ceva ce imi place la textul tau, o emotie speciala, si e ceva ce nu imi place, tine de vreo doua versuri prea scurte, insa tu stii mai bine de ce le-ai lasat asa.
Virgil -
multumesc Alina, am mai modificat cite ceva, am mai adaugat ceva. long time, no see...
Aranca -
trec întotdeauna din ce în ce mai tineri, mai frumoși, pedanți, îmbrăcați în haine de duminică, părinții coborâți din icoanele copilăriei noastre...și atunci brazda inimii se deschide iar și rămâne o rană dinspre care semeni singurătatea gândurilor vechi, amare. îmbătrinim încet și trist mai mult decât ei până când vor fi ei copiii, până când nu vom mai putea intra cu toate amintirile pe nicio ușă a cerului...