(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).

În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.