cântece violete
despletită aromă
între cerul gurii
şi-o boltă înverzită în talpă
cât să n-o striveşti
paşi în cerc
niciodată prea departe
de miezul rubiniu
al luminii
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
picătura prelinsă
pe bărbia flămândă
femeie
cu gust de zeiţă
şi zâmbet de cireaşă
zdrobită
până când un sâmbure
o să spargă în dinţi
amar
ţipătul
Poezie:
Comentarii
- habar am -
a.a.a. -
În afară de încercarea de "film static", prin mica densitate a verbelor, n-am înţeles nimic. Bineînţeles, e aproape numai vina mea. Totuşi, finalul îmi place. Dar nu ştiu de ce.
da, finalul are puterea lui.
sebi -
da, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .