navighez
înspre pacific
şchiopătez ca un somn scăpat din trupul unei balene
trebăluiesc
din zori
coboară în oase truda păsărilor cocoţate pe catarge
biblia aşezată în locul jurnalului de bord e hrană
pentru cei îndepărtaţi de lucruri pământeşti
aproape de cină încă se mai aude sora capitanului neobosit
cum loveşte polonicul de străchini
în ciuda poftei de carne marinarii îşi împart sarcinile
porţia cea mare o are cârmaciul
mereu se agită ca un val
nu stă niciodată la ţărm
se retrage imediat ce şi-a atins limita
zarzavagiul miroase a murături luate pe ascuns din camară
unul care abia ridicase ancora are ceva necurat la mijloc
îmi face semn să nu scot o vorbă
pe asemenea furtună
nu ştiu câţi ar sări în apă pentru mine
a nu-şi risca viaţă nimeni nu stă cu mâinile în şolduri
numai cel care ascunde ceva nu poate să-şi vadă mai departe de drum