pentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsaţi peste tine, alergi
şi iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă
aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu' sub bluză
am mers într-un loc de cumpărat pomi
era cald a suflat ca un vânt bordurile
s-au umplut de oameni uşori mai uşori ca orice până când am rămas
fără stop, fără laţ
abia cănd Nae s-a spănzurat de clopot şi-am auzit bang-ul acela dezacordat
am ştiut că eram pur şi simplu atărnaţi invers
aruncaţi de bună voie în pietre ca atunci când deschizi
şi popa, popa acela
începe să umble cu-aghiazmă prin lucrurile tale
părinţii se uită atenţi pe fereastra bucătăriei, ne văd spatele mişcându-se ca şi cum am săpa făntănile acelea
ori i-am lipsi vreodată de griji
aici
am întrebat ce bate şi-am bătut cu pumnul în partea cealaltă a peretului, o ciocănitoare mă ţinea în viaţă
dumicaţii aceia m-au scos deodată din lucruri
în spaţiile lor albe stai nemişcat şi faci
faci îngeri degeaba
norii de-afara treceau tot prin nori
un nor în formă de cal întrerupt fiindcă vântul
avea puţină treabă cu Nae şi se făcea târziu sau păsările
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferenţa aceea portocaliu strălucitoare
cu care răspunsurile
vin mereu invers decât te-ai aştepta
şi-n pământ e mereu târziu
băncile de lemn cu scaune rabatabile se umplu de copii cu gladiole
mai mari decât ei
părinţii îi duc de mână la şcoală şi mâine
vor fi cu toţii în absolut acelaşi loc
iarba le înfăşoară glezna
Comentarii
şi-am auzit bang-ul acela dezacordat mişcându-se ca şi
a.a.a. -
şi-am auzit bang-ul acela dezacordat
mişcându-se ca şi cum am săpa făntănile acelea
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferenţa aceea portocaliu strălucitoare
vor fi cu toţii în absolut acelaşi loc
Eu zic că e puţin cam mult.
De scos neapărat virgula de aici: "băncile de lemn cu scaune rabatabile, se umplu de copii cu gladiole".
Şi de pus un apostrof ori un "l" aici: "ca prostu".
În rest, un text puternic; ca mai mereu. O poezie care călătoreşte în vremuri rămase pe loc.
"norii de-afara treceau tot prin nori
un nor în formă de cal întrerupt fiindcă vântul
avea puţină treabă cu Nae şi se făcea târziu sau păsările
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferenţa aceea portocaliu strălucitoare
cu care răspunsurile
vin mereu invers decât te-ai aştepta
şi-n pământ e mereu târziu" - excelent.
Pentru naturaleţe şi curăţenie, pentru atmosferă şi, mai ales, pentru că e un text care răscoleşte fără să fie invaziv; pentru toate astea şi altele, toată stima de respect şi de apreciere simpatică până la prietenoasă,
al d-voastră etc.
imaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat
Madalina Cauneac -
imaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
adrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de
caminante -
adrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de n-am vazut si singura nu numai exagerarile dar si greselile. cum scrisu' pe apucate nu mi se pare o explicatie buna, n-am sa dau una, o sa corectez repede ce pot corecta.
doar apostrofu' nu l-am pus in mod intentionat, ar fi academicizat un cuvant care nu-si are rostul in poezie si n-am vrut sa-i fac onoarea - parea ca i-as da o infatisare artificiala. in fine, nu conteaza, o sa corectez.
cu exagerarile alea nu stiu ce sa fac inca, in momentul ala erau revolta, intensitate, a fost greu oricum de gasit un echilibru fiindca nu vreau sa ma iau prea in serios.
ce-i mai important insa e ca aprecierile tale m-au surprins, chiar tin la ele pentru ca am incredere. si asta e mult de tot.
madalina
am fost surprinsa ca te-ai oprit la doua din imaginile mele favorite aici, favorite pentru ca sunt parti pe care si eu le simt mai puternic decat pe altele. si filmul asta cu iarba il repet si eu in minte la fel ca la tine. ironia pe care ai remarcat-o e dintr-o nevoie de echilibru, din teama de a ma lua (prea)in serios atunci cand am eu impresia ca merg la nu stiu ce adancimi personale.
multumesc ca te-ai oprit sa-mi spui, e bine sa stiu. :o)
pentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie
aalizeei -
pentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsaţi peste tine, alergi
şi iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă
aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu' sub bluză
şi aş mai cita, frumos. tocmai pentru asta, te rog să vezi textul, ai greşeli de redactare şi e păcat.
foarte frumoasa prima strofa...interesanta metafora
queen margot -
foarte frumoasa prima strofa...interesanta metafora aceasta a fericirii casante...
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip
alma -
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
vlad, m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam
caminante -
vlad,
m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam impresia, justificata dealtfel dar din alt punct de vedere se pare, ca am lasat-o prea in salbaticia ei. o voi revedea, multumesc pentru atentionari.
katya,
cred ca de fapt am avut in minte modul in care aluneci pe sticla iar fuga devine imposibila. e si o mica ironie in prima strofa, n-am avut insa pretentia de a fi sesizata - in context... viata atat de frumoasa? :o)
intotdeauna m-am intrebat daca o deschidere spre alte interpretari inseamna potential sau esec.
dar chiar imi place imaginea ierbii casante, multumesc.
alina,
felul in care m-am gandit acolo a fost iarba moale-sticla moale, calda, ca iarba, care se intareste brusc si fuga pe ea devine imposibila. stiu, nu e clar, dar mi s-a parut ca alunecarea reiese usor de acolo.
interesant, m-am oprit si eu la cuvintele acelea, am vrut sa echilibrez aerul serios, asa ca le-am lasat. ca si "prostu'" ori "Nae". Sa fim seriosi... Nae? :o) a fost un experiment, desi neadresat - n-am cautat s-i aflu reactiile, s-a simtit insa fain. :o)