fiecare cu treaba lui îmi spuneai
unii au o treabă mai mică alţii mai mare
important e să nu te apuce la intersecţie
şi să dai mărunt din picioare
poţi să faci atunci ce nu ai făcut niciodată
să iei în braţe un semafor
sau de pe o trambulină crezîndu-te cascador
să te arunci deşănţată ca o cruelă
în europubelă
nu m-ai dus la circ niciodată
îţi era ruşine cu mine desculţă fără pantofi
ai fi putut să tragi cîteva sfori în culise
pentru o pereche second hand de la clujana
la schimb cu doi-trei saci de cartofi
poate nu mai jucam lapte gros
şi chiar dacă sînt de la ţară
pe tocuri made in romanian
m-aş fi crezut chiar şi pe tarla
domnişoară
nici nu ştii cîte tomate-am cules
printre susai şi pălămidă
de dragul tău mon chéri
am plîns o noapte şi-o zi
mi se înroşiseră ochii
de parcă aş fi ars
patru cuptoare de cărămidă
credeam pe atunci că 23 august
e un fel de las vegas naţional
cîntam pînă ne lua mama dracu
cu tot cu ţară, trimestrial
iubeam zilele acelea
îmi era drag de tine de ţară
atunci m-ai sărutat prima oară
şi te-a luat aşa ca o frică
ia uite ce botic de pisică!
ne credeam oameni mari
ne jucam în beci de-a mama şi tata
mă căutai pe rafturi, printre cartofi
cine nu e gata îl iau cu lopata!
Comentarii
fiecare cu maica
batori -
fiecare cu maica lui!corect!
vai!!!! de-abia acu îl înţeleg pe păuilică blajinul când zicea că poemul lui e mic faţă de parodia făcută de vlad turburea pe un text de-al său. atunci nu credeam că e chiar aşa dar iată că leşin de râs. Am închis bine ferestrele, că sunt la muncă, şi râd cu gura până la urechi. Fantastică asocierea între treaba mică şi mare şi dragostea care este tot pe acolo dacă nu chiar depăşeşte aşteptările de pe lângă semafor.
“poţi să faci atunci ce nu ai făcut niciodată
să iei în braţe un semafor
sau de pe o trambulină crezîndu-te cascador
să te arunci deşănţată ca o Cruelă
în europubelă”
ai fi putut să tragi cîteva sfori în culise
pentru o pereche second hand de la clujana
la schimb cu doi-trei saci de cartofi
de dragul tău mon chéri
am plîns o noapte şi-o zi
mi se înroşiseră ochii
de parcă aş fi ars
patru cuptoare de cărămidă
ne credeam oameni mari
ne jucam în beci de-a mama şi tata
mă căutai pe rafturi, printre cartofi
cine nu e gata îl iau cu lopata!
eşti mare om să ştii! meriţi o bere nefiltrată din grîu. prietenii ştiu de ce! Paul să vină cu micii! am zis!
Bună parodia! Cred că ai
a.a.a. -
Bună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.
zâmbesc şi las un semn de
mignona -
zâmbesc şi las un semn de apreciere.
admir oamenii inventivi şi care au replicile în buzunar.
o zi bună.
eu am râs! acum stiu de ce
ioana catalina ... -
eu am râs! acum stiu de ce dau oamenii marunt din picioare!
vă mulţumesc pentru citirea
aalizeei -
vă mulţumesc pentru citirea acestui gest amical. Silvia, am încercat şi eu.
Adrian, feng shui-ul ală se pare că o să mă urmărească şi prin ceruri (sper că şi zurbagiii au loc acolo). mulţumesc.
textul acesta chiar este
Virgil -
textul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
este o parodie în sensul că
batori -
este o parodie în sensul că vlad a parodiat ceva. dincolo de acest aspect, este evident că poartă şi vina poeziei care nu este deloc străină autorului.
există un fir emoţional pentru că de la un fir emoţional porneşte şi poezia parodiată de vlad. nici nu avea cum să iasă altfel, nu la turburea. a parodia nu însemnează un lucru simplu. la fel şi pentru un film. avem parodii reuşite, chiar foarte bune.
este poezie, prin urmare, dar nu în acest context. aici este o parodie şi atât. să nu intrăm în substraturi şi filosofii aiurea. să o luăm exact cum este. să o criticăm literar din punctul de vedere a ceea ce ne-a fost dat autorul să vedem. doar o părere.
are domnia sa, vlad turburea, poezii foarte bune.
ne-a fost dat de către autor*
batori -
ne-a fost dat de către autor*
Virgil, da, am şi astfel de
aalizeei -
Virgil,
da, am şi astfel de abordări ( text sau grafică) şi toate –puţine la număr- sînt aici pe hermeneia. le consider exerciţii de respiraţie/ gesturi amicale şi am încercat să evit expresii derizorii/vulgare, preferînd o recuzită stilistică, dominante grave care să sugereze şi emoţie. comentariul tău mă face să cred că într-o anumită măsură am reuşit. mulţumesc.
Silvia,
Te văd cam încruntată, hai să încercăm un zîmbet, un mesaj mereu valabil:
La Capşa unde vin nemuritorii
Există două mari despărţituri
Într-una se mănîncă prăjituri,
În alta se mănîncă scriitorii.
(N. Crevedia)
ha, ha, ha. vlad turburea, nu
batori -
ha, ha, ha. vlad turburea, nu încruntată, domnule, ci încrâncenată. că mi-a căşunat la "drum deschis", precum în cărţile de tarot, că parodia nu e poezie. şi eu dacă nu spun când îmi fulgeră gândul ideea şi mesajul epopeea, nu pot să trăiesc. asta este. plăcută imagine, bune versuri alese, mă regăsesc, ce să spun... mulţumesc. sper să nu fi supărat pe nimeni cu trecerea mea gratuită pe-aci şi dacă am supărat să mă scuzaţi naibii că sunt om.
vorba aceea: rufele se spală în familie, prăjiturile la cofetărie, ineluşii pe plajă.