pe cărări presărate cu pietre
tocesc gânduri
răspuns nu găsesc
doar o potcoavă ruginită
atârnă de piciorul de lemn

ca un armăsar pus pe fugă
veşnic nehotărât şi fără căpăstru
dau ocol pământului

în faţa ferestrei acelaşi peisaj
viaţa
căruţă răsturnată de vise
în care caut acul să peticesc un sens

dimineaţa surâde cu flori de cireş