doar eu și clipocitul ploii

imaginea utilizatorului Virgil
...

uneori aș vrea să îmbătrînesc
și nu se mai poate
ai pierdut trenul îmi spun oamenii obișnuiți
așezați pe bucăți de ziare obișnuite
în parcul obișnuit din centru
orașul se învîrtește ca un carusel cu lumini
eu rămîn din nou fără loc
în șeile de aur ale efemerilor ponei
orele cad din pomi una cîte una
toți le culeg
doar mie nu îmi mai rămîne nimic
seara calc pe cioburi de sticlă steaguri de hîrtie
bilete de loto indecent de necîștigătoare
aleile tresar a singurătate
cînd mă simt
doar eu și clipocitul ploii

Comentarii

mi-ar fi plăcut finalul aşa:

mi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
şi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"

vis a vis de structura

vis a vis de structura poemului, exprimarea "indecent de necâştigătoare" îmi sună ca "pahar de încredere" - bilete indecent de necâştigătoare... nu ştiu, îmi sună într-un fel şi nu tocmai confortabil. posibil să fie doar de la mine. e doar o părere. personal aş fi renunţat la "indecent".