sud-vest -
uf
Oscioare moi arar ningeau
Se pare.
Pe pielea ei un abur de pădure
Se rotea.
Un histrionic semn de îmbrățișare,
Cu-n plescăit de limbă-n cerul gurii,
Mă pândea.
Și nu m-am dus,
Iar morții
Îi turnasem
Ca să bea.
Poezie:
Comentarii
Ioana Dana Nicolae -
Prietene filozof, în viziunea ta și moartea e frumoasă, ca o ninsoare, sau ca o ființă de îmblânzit: "Iar morții Îi turnasem Ca să bea." De obicei, nu-mi place timpul imperfect în poezie, dar aici e necesar pentru crearea unei atmosfere de ...poveste . Iar eu lăsai în trecere un semn de admirație, i.
Sapphire -
O poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
lucian -
o stare de peste in care mancam rame ca harana de vis. aici harana este amagitorul inger al mortii, care ne extrage din lumea aceasta. numai titlul nu mi se pare suficient. un poem frumos ca un joc de copii.