
acolo
in mijocul pustiului
scria
străzile n-au ce să caute noaptea în calea oamenilor.
îi fac să le calce, fără milă, în picioare.
...
dar, într-o zi
au venit mașinile de mobilă și au adus mobile
au venit mașinile de perdele
au venit mașinile de gunoi și au ridicat gunoiul
au făcut mormane undeva
unde nu se vede nici țipenie
au așteptat să vină apoi mașinile
de oameni
care să stea în fața ferestrelor au strâns firele de praf
o parte le-au inspirat și plămânii lor s-au umflat ca sacii de airbag
unii s-au izbit de stâlpi
...
și a fost aproape de ajuns.
o parte s-au bucurat s-au așezat în fotolii
pe canapeaua extensibilă și au visat și au crezut că sunt fericiți
unii credeau în moarte și moartea a venit la ei
au scris atâta despre moarte
încât au venit și mașinile cu morți
au ascultat muzica unor necunoscuți
featuring something
seara nu se mai termina
au dansat
câteodată se petrecea o străfulgerare
se vedeau contururile de cristal și
toate razele x
apoi mașinile au început să plece
și obsesiile au revenit
au revenit caii, doctorii până când toate au început
să se rotească
și în mișcarea centrifugală s-a văzut clar în mijloc
iarba
Comentarii
Frumoasa povestea acestui
Snowdon King -
Frumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
multumesc pentru trecerea ta
aquamarine -
multumesc pentru trecerea ta si impresii. tot poemul a pornit de la titlul acesta, dar simt ca poate nu am exprimat in totalitate
ceea ce el mi-a inspirat. am sa ma mai gandesc. ma bucur ca ti-a placut :)