Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri

imaginea utilizatorului Snowdon King
imagine that

din întreg stadionul se auzea doar inima lui
se antrenase de nenumărate ori
dar nu trecuse niciodată în competiţii
peste propria sa înălţime
se încurajă
îşi potrivi paşii
şi se desprinse de sol
corpul i se undui
pluti pentru două secunde
şi ateriză direct în rugăciunea
de mulţumire
spectatorii spuneau că fusese
o săritură modestă
continuau să-şi bea berea
şi să-şi înfulece hamburgerii
fără să înţeleagă
ce se întâmplă cu adevărat

24 iulie 2011

Comentarii

Foarte bun text. Sunt de

Foarte bun text. Sunt de partea săritorului împotriva tuturor mâncătorilor de hamburgeri. dacă e să mă iau după dată, înțeleg că e un text nou, ce nu figurează în vreun volum? Ionuț, la modul sincer, dacă e să raportez textul de față la ceea ce postai pe rolit prin 2009, acesta e de departe preferatul meu. Nimic nu pare-a fi în plus aici, lipsesc cu desăvârșire figurile vechi de stil ce dădeau textelor tale un aer ușor romantic și desuet. Ai reușit aici să pui față în față efortul de creștere față-n față cu superficialitatea societății de azi, a unei societăți de consum...
Cu plăcerea lecturii,
Eugen.

Erată Un „față-n față”-n plus

Erată Un „față-n față”-n plus în ultima frază. Și încă o remarcă, titlul(care e iarăși mi se pare unul foarte reușit) mă trimite la procesul lent(dar sigur) și coroziv de alienare a societății de consum. Eugen.

Draga Eugen, cand suntem

Draga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.

P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.

titlul nu are miză. e doar un

titlul nu are miză. e doar un pont (a se vedea paleta largă de înțelesuri a cuvîntului) la care Ken Kesey sau Milos Forman nu au visat. conceptul -interesant într-o oarecare măsură- pe care e construită poezia este dus în derizoriu odată cu versul “ateriză direct în rugăciune”. în dorința de a da un vot de încredere autorului mi-am amintit de Ezechiel heruvimi și rîul Chebar și am pogorît cu slava și norii. degeaba! senzația de hazardare gen Von Daniken rămîne. modalitatea mecanicistă/abruptă de grijire, rugăciunea (inclusiv actul premergător) ca spectacol al lumilor, aterizarea forțată sînt aici elemente onirice într-un ambalaj perisabil.

Comentariul tau, Vlad, este o

Comentariul tau, Vlad, este o replica interesanta la celalalt comentariu al meu, stii tu de unde. Puteai sa-l pui ori aici, ori dincolo, pentru mai multa credibilitate. Stii cat sunt de versat, ce naiba! Ai si o galusca acolo, a da un vot de incredere autorului, de fapt tu voiai sa te referi la text, dar hai, treaca-mearga. Cu elementele onirice ai dat-o in bara, Dragos Visan a fost mult mai atent la rugaciunea monahului. In concluzie, imi place comm-ul tau, incepusei sa fii cam moale. O sa-l pun si dincolo, ca sa nu iti raspund de 2 ori diferit.