conclusion

imaginea utilizatorului emiemi

astăzi nu gîndesc
sînt îmbrăcat în alb
azi vreau doar să simt orice moarte care
răsare dimineața și noaptea se ascunde după dealuri
astăzi nu am timp să fumez nu am timp de băut
prietene deci nu mă considera inutil
mîine voi scrie magnifice reportaje
despre oameni mai înalți decît blocurile
mă voi întreba dacă există viață dincolo de fortral
dacă m-aș îndrăgosti de fortral aș fi regele fortralului
deci prietene nu mă urî
dimineața îmi tremură mîinile și privirea
sînt numai un tremur ai putea spune că sînt regele tremurului
doar cînd mă gîndesc la tine mîinile mele se calmează
prietene hai cu mine să simțim tot
ura dragostea și felul în care se moare
felul în care te poți înălța pînă la viezurele din cer care-și spune
dumnezeu
astăzi sînt fericit nu am scris despre nicio moarte

știi cum e
să stai în pat să încerci să adormi
și de sub pat să răsară o mie de mîini ca niște smîrcuri
să te tragă toate spre locul în care nu există copii
să te speli pînă ți se duce pielea și să rămînă carnea pulsînd
să te uiți în derîdere la ea să-ți spui la ce-mi folosești tu mie carne
la ce-mi folosești tu mie doamne
la ce-mi folosești tu mie fortral
la ce-mi folosești tu mie regat de alcool și degradare

iar capul să-ți fie plin de voci ca un cor mixt
în care cel ce plînge mai tare ți se pare că e o soprană
iartă-mă copilule înecat că scriu despre tine
iartă-mă tu avortonule găsit într-o pubelă că scriu despre tine
iartă-mă trupule că încă te mai țin în viață
nu mult te mai țin
doar cît să mă pierd în altul

prietene nu mă lua în seamă
eu nu exist
eu sînt o umbră
o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci
cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul
de rezervă
eu sînt rezerva de oameni
cînd vom popula altă planetă

Comentarii

excelent, foarte puternice imagini si foarte mult curaj a le lasa sa iasa fara cenzura. mi se pare ca ai atins un punct de echilibru in calatoria ta estetica. admir in mod deosebit precizia textului. nu se mai pierde in prea multe planuri. are ceva de ionesco. "prietene nu mă lua în seamă eu nu exist eu sînt o umbră o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul de rezervă eu sînt rezerva de oameni cînd vom popula altă planetă"

cam prea mult amalgam in textul asta