eu n-am fost cu tata la femei
şi nici cu prietenii
am rătăcit singur printre zîmbete
e un mare dezavantaj
nici o indicaţie
am ales femeile suple şi timide
dacă mi-ar fi zis cineva că femeile cu sînii şi fesele mari
cele ce îţi intră pe sub piele
sînt mai dulci
de aceea îmi place gustul acrişor
le mestecam încet între dinţi
cum măcrişul primăvara
la bunica în curte
mă aşezam pe o piatră şi luam frunză după frunză
mestecam şi mă gîndeam la femeile suple
printre care mă plimbam nopţile
ce aş fi vrut să îi povestesc bunicii
să simtă şi ea furnicile ce se urcau pe mine
îmi intrau pe sub piele
şi erau acrişoare
bunica mă privea cum stau pe piatră
mănînc măcriş şi furnici
zîmbea de parcă ar fi petrecut nopţile alături de mine
îmi dădea uneori mîna să mă ridic
şi mă trimitea la culcare
îmi zicea că noaptea e lungă
că voi hoinări singur
şi tata nu va veni nici de data aceasta
că el şi-a spălat mîinile bătătorite
în apă de femeie
neîncepută.
Comentarii
Lipsa indicatoarelor nu te împiedică să găseşti drumul la femei
Ioan Barb -
Când citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.
Ioan,
Ioan Bistriteanul -
mulţumesc pentru atenta citire şi înţelegere.