mă gîndesc la tine
ca la o capodoperă iubito
cel ce ne-a făcut este cu siguranță bărbat
sau are un fel de a fi bărbat
sau tată sau soț sau
pe voi femeile v-a făcut cu un fel de pauză
înainte de dezastru
ca atunci cînd intri vara într-o peșteră
obișnuindu-te cu întunericul și cu răcoarea
de aceea nu ne plac femeile bărbătoase
femeile dintr-o bucată
femeile de fier
iar lumea se ridică împotriva noastră
uitînd că acesta e doar un intermezzo nesemnificativ al istoriei
că lucrurile vor fi din nou ca la început
fiindcă așa grăiește el sîngele
fără să știe dacă e menit să-mi fie prunc
și pînă la sîngele de pe cruce
care nu știe dacă e nevinovat sau
vinovat
mă gîndesc la tine
ca la o capodoperă iubito
mă leg de catarg ca ulise
și gem
gem din străfundurile mele
dorindu-te
urîndu-te pe tine purtătoarea de viață
scursă din mine ca dintr-o vînă de bou
aur de-ar curge și tot nu s-ar merita să așteptăm
atît de multă vreme la curmătura asta pustie a istoriei
despre care știi la fel de bine ca mine
că nimeni nu va da doi bani
nepoții noștri vor rîde
ca despre un joc nereușit al sorții
mă gîndesc la tine
ca la o capodoperă iubito
aș vrea să îți spun pe nume
dar e gălăgie aici
în paradisul nostru putred
în lumea nebunilor veseli
în valea unde curg rîuri cresc pomi strigă copii
iar inima noastră tînjește
după tine dumnezeule
după tot ce nu a mai țîșnit din noi
de atît de multă vreme
fără opreliști fără teamă fără regrete
încît am împietrit
așteptînd