de o vreme încoace oboseala vine la întâlnirea cu ochii mei la ora exactă
nu ştiu care pentru că tu
când ai plecat ai luat cu tine din casă şi ultimul ceas
care ar fi putut să-mi amintească de petrecerea noastră
ce părea că nu se mai sfârşeşte

spre dimineaţă îmi povesteai despre un bătrân îl întâlniseşi în tren
venea să-şi vadă fata studentă şi nu mai ştiu ce
eu mă gândeam trebuie să cobor să-mi cumpăr un pachet de ţigări
să nu uit să-mi iau şi cheile din cuier şi să fug atâta timp cât mai pot
cât încă mai sunt poveşti de spus
nu am mai făcut nimic am rămas până povestea s-a terminat

atunci când vine întâi încerc să lupt cu ea
la fel cum refuzi un musafir nepoftit
apoi mă gândesc greşeşti
oboseala e aici pentru că tu o chemi
ideea asta mă înmoaie
şi-i dau oboselii bineţe
e o senzaţie plăcută când nu te mai lupţi
e ca şi cum te îneci şi nu mai dai din mâini

când nu te mai trezeşti pentru altar
la nuntă.