Ieri a căzut un Înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veșmânt solar, privire ne-ntinată,
Purtând în mâini a cerurilor cheie.

Din sanctuarul profanat plecată
Arcada lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în frunza-ncătușată.

Îl învelește toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.

A adormit și fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază își croiește drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman.