mă scurg în cenușiu.
un fulger lung
mă prinde în cârlig de subțiori,
azi, păsări până-n cântec
nu-mi ajung
și-n tâmple
e vârtelniță de nori.
împotmolit în brazdă,
răsăritul
s-a sfărâmat în spori și rumeguș.
îmi joacă-n iriși,
fumegând,
sfârșitul
luminii prăbușite
din urcuș.
pești negri ară
cerul răsturnat
și melci înmuguresc pe scoarța zării.
un gând îmi putrezește,
înnodat
de glezna mistuită
depărtării.
m-aș împrimăvăra …
de-atatea ploi
s-au zdrențuit cărările spre morți.
rămân să-mi cern
tacerile prin sloi
și să-mi atârn rugina
pe sub porți.
Poezie:
Comentarii
si totusi
survivivore -
imaginile/metaforele exact la locul lor, atmosfera fin construita (ca de obicei) si totusi ceva nu e in regula nu se intelege dinamica discursului- adica de ce instanta discursiva enumera/trece in revista actiunile si starile din jur, daca tot nu are de gand sa treaca la actiune? adica pare prea auto-suficienta. pasivul e bine acoperit ca zona, dar activul nu. daca va ganditi sa contraziceti, cum ca discursul are loc in timpul desfasurarii actiunii, nu mi se pare autentic pt ca ar fi un decalaj de timp si de sedimentare de emotii neacoperite. in afara de mesaj, in poezie trebuie sa existe un rezervor de intentie. daca nu, discursul pare artificial generat.