ai dreptate, Adrian, „poate fi totul și nimic”...pentru mine cioatele reprezintă totul, de pe ele m-am ridicat atunci când am căzut în gol și atunci am scris ce am simțit.am încă această nelămurire, ce este poezia, defapt?! am citit zeci de păreri și niciuna nu m-a convins...cred că pentru fiecare ea reprezintă altceva, fiecare scrie dintr-un motiv sau altul, eu o fac doar pentru a mă elibera, e un fel de terapie, de aceea poate nu iese întotdeauna poezie.
apreciez faptul că vrei mai mult de la mine, asta înseamnă că îți pasă, dar nu pot scrie altceva decât simt.
"Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri, pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de bunul Dumnezeu.... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, desprinse din insusi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori." -Sfantul Ioan Iacob Romanul, din Hozeva

mulțumesc.