undeva la sud-est
pe rafturi orare (ca pe-o banchiză colonia de foci)
stau la soare lacrimi uscate acolo pământul e un
copil orfan crescut cu lapte de lună
ultimul nostru oftat şi-a înfipt rădăcinile în
sufletu-i rece
astă toamnă eram corăbii pe mare
catargele rupeau catapetesme alb/transparente
ne luptam c-o pigrafă scrisă de păsări tu ai ales
să faci puţină gimnastică eu m-am
trezit dimineaţa în port fără marfă
în braţele mele e loc pentru toate epavele deşi
mă cunoşti ca o ţîră de om
pot să pun etichete pe moarte pot să mănânc
curcubee pot să erump într-o pată de pardos
dar nu pot să tac sub greutatea cuvintelor
pentru tine gândul mi-e piatra de la gura mormântului
deopotrivă imensă şi neaşteptat de uşoară
o dau la o parte să ieşi
o coloană de fum ne colorează ochii şi buzele
devenim cea mai citită epistolă numai
o părticică din lume crede că sîntem pseudonime
restul ar fi spus prematur
Comentarii
părere
bobadil -
simțit poem, mi-a plăcut
pe undeva însă m-am pierdut... pe la jumate., pe la pigrafa aia, apoi parcă prea multă simbolistică religioasă, nu sunt un fan, recunosc
dar una peste alta, un poem bun al acestui autor care scrie ca un tăvălug după principiul cine nu e cu mine e împotriva mea
cred că mai multă discreție și subtilitate (și nu mă refer aici la metafore pentru că ele pot fi deloc subtile ci chiar foarte zgomotoase) ar îmbunătăți registrul... însă nu-s convins că asta poate fi acceptată ca idee de stil de către acest autor fundamentalist bullish
e doar o părere
you're right,
nicodem -
asta nu poate fi acceptată. dacă vreodată va fi, e prematur spus. pigrafa e o scriere falsă, un fel de apocrifă la urechea fundamentalistului. e o licenţă. va sta acolo pînă la verdictul final. good night.
puternice
Ottilia Ardeleanu -
figuri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
se mai poate lucra
nicodem -
ştiu că mai trebuie lucrat pe ici pe colo, în punctele esenţiale, mulţumesc iarăşi Otilia, calea de ieşire se opreşte aici.