niciodată la fel

imaginea utilizatorului Virgil
...

primăvara își trece vîrful piciorului
prin zile mototolite în grabă în amînări
în refluxuri
le sfîșie cu un geamăt tandru se apleacă peste mine
și tace
mă privește în felul acela
pe care îl știu de pe vremea
cînd o iubeam
ca un prost
crezîndu-i promisiunile
adormeam îmbătat în liniștea rece
a brațelor ei
în carnea ei verde și vie
nopțile deveneau tot mai calde
mai mototolite
juram că vom rămîne totdeauna
împreună
dar nu a fost niciodată să fie așa
o privesc și acum
uneori îi fac loc lîngă mine
răvașim așternutul săptămîni întregi
deși știm că nu va mai putea fi
niciodată la fel

Comentarii

un discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna