mă simţeam ca şi când
m-aş fi trezit dintr-o beţie
lângă drum braţele căzute alături
indicau nordul pe linia palmei
locul în care în fiecare noapte
se rotea o nouă planetă

adormisem şi toate lucrurile
şi-au suspendat existenţa
sub pleoape s-au topit
teama în palmele umede după rugăciune
ultimile imagini dintr-o viaţă străină
îmi răpeşte spiritul din când în când
pentru dializă

îmi spuneam că sunt beat
adormisem adânc încă de la naştere
capul se prăbuşise pe anotimpuri
dar dragostea încă râde pe fundul paharului
într-un strop de tărie
m-au legat femeile nopţii
cu funii ca pe Samson
de fundul prăpastiei

ce bine că n-am murit încă
îmi aud sufletul vâjâind
un abur respirat de cer
prin gaura hornului