*
era miezul nopţii, am dat să întind un prosop jilav
la uscat, pe calorifer

când m-am apropiat, se auzea încet, încet,
o muzică stranie

am zis că am uitat vreun telefon acolo
sau că o fi de la vecini,
însă m-am înşelat…

muzica persista, în fiecare zi o auzeam mai tare,
din holul de la intrare,
apoi din bucătărie;
acum nici bine nu intru în bloc că o aud deja,
gâlgâită, ruginită, seducătoare,
repetată de ţevile blocului la nesfârşit

m-am adresat celor de la apă canal,
dar toţi au dat din umeri ca nişte fantoşe

mi-am luat inima în dinţi
şi, înarmat cu toată fantezia de care eram capabil
(plus o lanternă),
am coborât în subsol
unde
un individ fără ochi
îşi conectase orga la ţevile blocului
şi repeta, posedat, fuga lui bach