bobadil -
pentru A.F.
uite
noaptea e acum
pe picior de plecare
noi doi ne-am strâns bagajul
şi l-am trecut binișor pe curat
un cer deschis peste pământul ferecat pe etajeră
acolo acvariul adoarme doi peşti imenși
luminiscenți
cu ochii de staniol
tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?
cum de pe braţele crucii
nebunul ne fixează
cu minusculul său ochi incandescent
de zahăr
Poezie:
Comentarii
Trecere
Maria - Doina -
Eu am citit poemul ca pe un poem al contrastelor, unele enunțate, altele doar sugerate: noapte/dimineață, curat/murdar, deschis/închis(ferecat), curaj/teamă, mat/strălucitor, mort/viu, plin/gol, minuscul/uriaș.
Versurile
„tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?”
fac un fel de piruetă în discursul liric.
Nebunia iubirii necondiționate a celui de pe cruce mi se pare bine sugerată.
Cam asta e cheia în care am citit... De am dat greș, iartă!
Mariana
bobadil -
Mulțumesc pentru lectură și nu am nici de ce și mai ales nici cum să te iert și asta nu doar pentru că păcatele tale sunt nenumărate, ca și ale mele de altfel.
Îmi amintesc acum de o scenă din Nașul când Al Pacino (Michael Corleone) la confesional îi spune părintelui care îl îndemna să se spovedească ceva gen father I have sins beyond redemption...
Cam așa și noi tot scriind păcătuim în felul nostru și nu ne mai iartă nimeni nowadays.
Nici Virgil, nici Nicodem... nimeni!
Chiar nimeni
...
Sixtus -
M-am distrat colosal! De comentariu, nu de text.
Eu te iert, nemule! Ca n-am nimic de pierdut. Treaca de la mine...
treacă și de la mine
bobadil -
Gorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
Comentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
Ce sa fac?
Sixtus -
Sunt lucruri care ma afecteaza; uneori profund. Dar nu ma omor dupa textele despre ele. Cu atat mai mult in cazul de fata. Asa ca am preferat sa ma refer la comentariu. Ca sa-mi treaca.
salutare
Djamal -
bine te-am regasit andule, ma bucur ca mai existi...