mie îmi place poemul fără ultimele două versuri, le găsesc în plus, taie din forţa poemului, de altfel atrăgător.
versuri cu forţă: "mă tem să nu devin femeie să nu îmi crească aripi"; "între timp rămîn lipit cu spatele de peretele social"
şi foarte, foarte mult îmi place acesta: "ascult coastele casei șoptind între ele"

pentru: "sorb liniștea neagră a nopții" un vers tern, însă, în economia textului, mai consider că se integrează mulţimii şi asta înseamnă că merge cu valul versurilor. depinde cum este recepţionat. personal, aş face ceva cu el.