Text amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.

Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:

"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".

Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.