Un poem care demonstrează maturitate din toate punctele de vedere. Foarte bine surprins si redat sentimentul golului, al pustiului, al neîmplinirilor raportate la grila simplă a vieţii obisnuite, plină de lucruri aparent simple, dar care au valoarea aceea de a umple. Discursul liric e firesc, de o naturaleţe seducătoare. Imaginile sunt redate de metafore nou-nouţe, sugestive ( viața mea e o cameră de hotel de două stele / din care pînă și gîndacii au plecat de teama pereților goi).
Ultima strofă e un maxim pe care îl putea atinge acest poem. Primul vers m-a purtat rapid prin filozofiile new age, apoi m-a adus ,,acasă", la o înţelegere perfectă a ceea ce simte uneori dumnezeu ( toţi si-au întors faţa de la mine...).
Admirabil! Mulţumesc autorului că mi-a făcut duminica asta atât de frumoasă si mi-am întors faţa spre un poem excepţional. Pentru tot ce am scris mai sus, evidenţiez acest poem împreună cu felicitări sincere!