lilieci turbați
agăți de parbrizul puterii,
vopsiți in culori curcubeice,
imbrăcați după ultima modă a obrăzniciei,
salută
ceafa poporului sleit.

lelițo, de ce-aș mai duce-o până la toamnă?

*

fălcile lui Carribda
sfâșie
cercurile de lumină care se rotesc in jurul primăverii.

orizontul
culege repede:
cârciumărese amețite de suflarea frunzelor, in armură de toamnă;
nasturei căzuți de la epoleții din bronz ai marelui ceas din piața națiunilor;
cateva petunii din apartamentul e lux al vedetelor;
panseluțe, toporași…din palma cerșetorilor.
le indeasă intr-un coș de nuiele și fuge răsucindu-se in spirală, cu norodul de stele după el.

pe inclinate creneluri,
scăldate in lumină blânda a amurgului
nereida
dansează.
ea știe sa ocolească pericolul:
imi face cu ochiul,
scoate zâmbind din sân…: cheiile verii-
pretext
pentru a aștepta un alt anotimp.