Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
Una peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas

imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
de fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!

da Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
cred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!