noaptea după ce aud vocea care îmi spune
lasă-ţi culorile şi fugi
observ că patul este tot mai strâmt
de parcă razele soarelui reflectate de lună îl tot sfărâmă cu târnăcoape

probabil că voi ajunge să dorm pe o sfoară de acrobat
ochiul lui dumnezeu mă va veghea din becul stins
pe masă lângă portocala de bronz
vor trona borcanele mele cu dulceaţă de la ultima criză
ea
parfum de greiere abur de somn
văzând toate astea prin ochiul unui vultur împăiat
ieşit prematur din tencuială
îşi va deschide uşile saloanelor
şi mă va aşeza cu dragoste în aşternuturi de cocă

noaptea după ce aud vocea care îmi spune
lasă-ţi culorile şi fugi
mă ghemui în iarba mare din becul stins
ca la o vânătoare de surpări