Dacă ați fi cinat într-o criptă de fier
luminați de emoții sugrumate,
Dacă voi înșivă erați nescrise pietre tombale
Atunci trecerea voastră nu era decât
un luciu prometeic,
oglindire în întunecate ape,
inimile voastre erau mai puține-
ele s-ar fi zbătut
tot mai mult
și tot mai tare
să se ridice spre Olimp.

***
ieri
umbrele a două gânduri palide
se-ncolăceau într-un alt refren.
Degeaba azi,tu,călător spre Nicicunde-Nicăieri
alergi să le prinzi!
Acum pe ochi te-apasă
o Morgană ivită dintre lacrimi seci,
ea nu-ți alină
mâinile însetate,
înghețate,
înfometate,
disperate,
după lumina-
mâine mai puțin senină.