prea târziu

imaginea utilizatorului aleksandar
.

acum poţi să-mi arăţi drumul meu tânguitor
sau orice alt drum
poţi să deschizi uşa pământului
poţi să mă păcăleşti
şi să mă înveţi să fiu păcălit
e prea târziu

acum poţi să te răzgândeşti şi să regreţi păsările
în care am aşezat cu grijă mirosul greierilor
poţi să-mi ceri norii ce erup uneori
şi topesc înălţimea zâmbetului tău
e prea târziu

lasă tălpile să pască întunericul ierbii
nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie
prin tranşeele mâinilor

acoperă pustiul trupului meu cu puţină răbdare
şi lasă-mă să ard

Comentarii

intilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior... un exemplu elocvent: "acoperă pustiul trupului meu cu puțină răbdare lasă-mă să ard lasă tălpile să pască întunericul ierbii nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie prin tranșeele mâinilor e prea târziu"