tabloul cu scoici ▒

imaginea utilizatorului Virgil

...cînd pianul

cînd pianul bătrîn îşi visează sonata
în tabloul cu scoici noi intrăm pe ascuns,
un picior mai întîi, apoi celălalt,... gata,
poposind printre melci în nisip am pătruns.

goi ne-ntindem în templul de ape al mării
mirosind a pădure de alge şi iod
cînd pe buze simţim gustul rece al sării
și al cărnii albastre de langustă şi cod.

ne visăm ca doi regi ai oceanului verde
alergînd printre lumi de coral marmoreu
în adîncul din care lumina se pierde
ne-mbrăcăm cu abis ca-ntr-o piele de zeu.

rătăcim ore-ntregi prin corăbii pierdute
tulburînd somnul mut al atîtor corsari
ruginite comori ne îmbie tăcute
cu legende-ncrustate în şekeli şi dinari.

iar cînd pleopele mării se deschid roşietic
adormim pe nisipul risipit din tablou
iar pianul din vis ne cîntă sonata
și dispare apoi rătăcit în ecou...

10 februarie 2004

Comentarii

nu pot da penite de aur la

nu pot da penite de aur la nesfarsit , ar parea ciudat, dar imi place poemul. in plus l-am simtit ca si cum cineva ar fi fost grabit sa il dea citirii, cu mandrie . nu din cauza micului cuvant gresit scris am dedus. nu. am simtit o rasuflare de poet grabit. ce oare sa insemne.
e atat de sensibil, pianul ma vrajeste, scoicile si soarele.copilul din mine s-a trezit refuzand adolescenta pentru a fi zeu, a se integra precum zeul in frumusetea si forta libertatii. multumesc!

mulțumesc elia-clodia.

mulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
moi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.