mi-e mai simplu să cred că soarele și-a luat pușca în spate
și a plecat să vîneze mistreți
i-am arătat un loc bun de pe vremea cînd eram copil
pentru asta a trebuit să mă întorc pe urmele mele
să-l caut pe fratele grimm
am doar o vedere din londra
cu fratele grimm pictînd o cupolă
caut în căpița de fîn sticla de rom din care mai sorbea tata
soarele stă în genunchi după o tufă
pînă acum nimic în cătare
copiii așteaptă să se deschidă arborele de lalea
bărbații așteaptă să se deschidă femeile
ei nu știu dacă femeia e grăuntele de nisip din care se naște o perlă
sau manta în care adoarme
se tulbură liniștea ca ochiul de apă lovit de-o afidă
soarele a confundat luna cu un fazan a apăsat pe trăgaci
de două nopți nu am somn soarele își ispășește noaptea
în timp ce luna se oblojește
cu iarbă de grîu
Comentarii
se tulbură liniștea ca ochiul de apă lovit de-o a
hopernicus -
Încântat să vă citesc acest poem în care emoțiile de astă dată sunt stăpânite și ajung gradual la ochiul cititorului. Foarte dragă inimii mele ultima strofă. Cu stimă