Ca o sămânță în răcoarea pământului
așteptând brațele apei, trupul său
învăluitor preschimbând-o
într-o vată febrilă și somnolentă;

arde cearșaful alb ca o vale adâncă
sângele bate în țărm;

îmbrățișându-se ea nu este decât
o sămânță înfiorată în care pâlpâie
steaua cea mai îndepărtată;

buze de pulbere sărutând
brațele unui râu...